Te invit la un exercițiu de imaginație. Cum ar fi o lume fără piane? Cum ar fi o lume fără capodoperele dedicate acestui instrument de compozitori de geniu? Ne putem imagina oare o lume fără Rachmaninov?… Fără Chopin, Liszt sau Schumann?… Cum ar fi să nu existe Sonata Lunii sau Imperialul, studiile lui Skriabin, sonatele lui Schubert sau ale lui Prokofiev? Cum ar fi ca nume precum Arthur Rubinstein, Dinu Lipatti, Sviatoslav Richter, Alfred Brendel sau Radu Lupu să nu ne spună nimic? Dar Oscar Peterson, Herbie Hencock sau Art Tatum?
Pentru civilizația ultimelor câteva secole, pianul nu este un instrument muzical oarecare, ci o necesitate. Sub comanda unui pianist iscusit, pianul poate deveni o adevărată orchestră, sunetele fiind capabile să imite aproape orice timbru muzical. Pianul modern este prezent în nenumărate instanțe, de la concerte și recitaluri dedicate lui în săli de concert sau saloane, până la acompaniamentul altor instrumente sau voci, de la studioul unui compozitor, până la localuri publice sau grădinițe muzicale.
Deși istoria pianului modern este relativ scurtă dacă o comparăm cu cea a altor instrumente, originile actualului pian de concert se regăsesc încă din antichitate. Sute de ani de evoluție a diverse instrumente inventate în Asia sau Europa au condus la forma și structura pianului modern. Cu aproape 3000 de ani înaintea erei noastre, în China exista un instrument numit ”ke”, ce permitea emiterea unor sunete prin ciupirea unor corzi așezate pe o cutie de rezonanță. Mai târziu, Pitagora îmbină sunetul și matematica experimentând pe un instrument numit ”monochord”. Abia 1500 de ani mai târziu, monocordului i se atașează ”clavis” – clapele pe care le întâlnim la pianele moderne. Timp de mai multe sute de ani, acest instrument suferă modificări importante, primind denumiri diferite: Clavicyterium, Clavichord, Spinetă, Clavecin. Abia în 1711, Cristofori atașează unui clavecin un sistem de ciocănele ce lovesc corzile, astfel născându-se primul ”piano e forte”, străbunicul pianului de astăzi.
…
Această realizare tehnologică se datorează efortului unui număr foarte mare de inventatori. ce au experimentat modificări aduse instrumentelor cu clape din vechime. Piano-forte a devenit extrem de repede instrumentul preferat al multor compozitori ce au lăsat omenirii lucrări de o valoare inestimabilă.
Mijlocul secolului al XIX-lea a venit cu schimbări majore în ceea ce privește dezvoltarea piano-forte-ului, unul dintre cei mai importanți contribuitori fiind francezul Erard, ce reușește să mărească volumul sunetului și să aducă transformări tehnice importante.
Această perioadă devine extrem de prolifică pentru marii muzicieni ai vremii, saloanele aristocraților fiind înfrumusețate de muzica unor compozitori-interpreți precum Frederic Chopin, Felix Mendelssohn, Robert Schumann sau Franz Liszt. Acestuia din urmă i se atribuie și primul recital de pian solo, urmat de turnee lungi și obositoare de-a lungul și de-a latul Europei.
Pianul modern capătă forma lui finală spre sfârșitul secolului al XIX-lea prin inovații aduse de mari constructori din Germania, Statele Unite și Anglia. Această transformare a clavecinului în pian a durat câteva sute de ani și s-a materializat într-un instrument complex, alcătuit din mai bine de 10000 de piese, atent asamblate de tehnicieni de valoare în fabrici din întreaga lume.
Am avut parte de mai multe experiențe deosebit de interesante vizitând două fabrici ale unor constructori de piane dintre cele mai bine cotate în lume: Steinway în Hamburg și Bosendorfer la Viena. Deși există similitudini în ceea ce privește tehnologia de construcție, fiecare brand are secretele casei, procesul de fabricație fiind extrem de îndelungat, marea majoritate a diverselor operațiuni fiind făcută manual. Tocmai de aceea, fiecare marcă de piane se identifică prin sunet și caracteristici proprii. Mai mult decât atât, în ciuda faptului că fiecare instrument este realizat după o rețetă identică, niciun pian nu va suna exact la fel cu altul. Fiecare pian are un ”suflet” al său, ce are foarte mult de-a face cu bucata de lemn din care este construit, este legat de condițiile în care acesta a fost uscat pentru foarte mulți ani, dar și de energia adusă de fiecare tehnician ce lucrează timp de luni de zile pentru a-l aduce în stadiul de ”showroom”.
Am avut șansa să cânt pe sute de piane în anii mei de formare și apoi în mii de concerte și recitaluri în țară și străinătate. Spre deosebire de marea majoritate a instrumentiștilor ce folosesc același instrument pe care, de multe ori, îl au ”la purtător”, pianiștii sunt obligați să ”îmblânzească” un instrument într-o perioadă foarte scurtă de timp, de obicei în câteva ore. Această aptitudine se capătă în timp și este extrem de importantă pentru un pianist de succes.
În ultimii 10 ani, am avut ocazia să cânt de mai multe ori pe aceleași piane, care au primit numele de Piane Călătoare. La începutul anului 2011 am descoperit în subsolul Societății Române de Radiodifuziune mai multe instrumente ce fuseseră folosite odată pe scena Sălii Radio sau în diverse studiouri de înregistrare. Urmau a fi casate și distruse, precum se întâmplase cu mai multe instrumente cu ani în urmă. Cu sprijinul radioului public și al unor sponsori am reușit să le readuc la viață, aducându-le în diverse săli de spectacol din România unde nu existau piane de concert. Inspirat de Franz Liszt și turneul său din 1846 care a inclus și orașe din actualul spațiu al României, am devenit protagonistul unui turneu național intitulat ”Pianul Călător”, ajuns în timp imaginea cu care sunt asociat.
Dacă în 2011 primul pian călător a ajuns la Mediaș, au urmat alte 8 ediții, cele cinci piane călătorind sute de kilometri aducând bucurie multor mii de spectatori. În acest moment, cele cinci instrumente se află în săli de spectacol din Tulcea, Roman, Alba Iulia, Deva și Caracal, iar unele dintre ele își voi continua drumul chiar în acest an.
Poate te vei întreba ce înseamnă pianul pentru un pianist. Pot răspunde doar în numele pianistului Horia Mihail. Pianul este un instrument în adevăratul sens al cuvântului, este unealta prin care încerc să comunic ascultătorilor energia de ordin divin ce se regăsește în marea muzică. Este modul prin care transmit inspirația, gândurile, stările compozitorilor, trecute prin filtrul experienței eu-lui meu. Este acea prelungire a sufletului și a corpului meu cu care reușesc să împărtășesc poate cea mai minunată emoție a acestui univers, iubirea.
POVESTEA
O poveste subiectivă despre pian,
de Horia Mihail
RECITALUL
Recital al pianistului Horia Mihail
Recital susținut în showroom-ul Senia Music, București
Concept video și fotografii realizate de Virgil Oprina
PROGRAM MUZICAL RECITAL
Horia Mihail – pian
Ludwig van Beethoven – 32 Variațiuni în do minor, WoO 80
Robert Schumann – Kinderszenen, op. 15
Frédéric Chopin – Nocturna în do diez minor, opus postum
GALERIE DE IMAGINI
SCURTĂ BIOGRAFIE
Horia Mihail este unul dintre cei mai apreciați muzicieni români ai generației sale, un pianist al cărui rafinament transpare din fiecare apariție în public, în calitatea sa de solist concertist al Orchestrelor și Corurilor Radio România, susține numeroase concerte și recitaluri pe scena Sălii Radio din București, colaborează cu formații muzicale din țară, fiind totodată solist al Filarmonicii din Brașov.
Pianistul Horia Mihail a debutat în orașul său natal Brașov interpretând Concertul în Re major de J. Haydn la vârsta de 10 ani. De atunci a concertat de peste 1000 de ori cu marea majoritate a orchestrelor simfonice din România, inclusiv cu Filarmonica „George Enescu“ din București și cu Orchestra Națională Radio. „Subtilitatea ritmică și articulația atmosferei și a culorii sunetului au fost de un fel pe care această muzică (Prokofiev) o primește foarte rar“, se scrie în ziarul Boston Globe, după una din aparițiile sale.
După 14 ani de studii în România cu prof. Stela Drăgulin, la Brașov, și prof. Constantin Ionescu-Vovu, la Academia de Muzică din București, Horia Mihail a urmat cursurile Universității din Illinois, unde a studiat cu Ian Hobson, obținând diplomele de absolvire și de masterat în 1995.
După ce a funcționat o perioadă de trei ani ca lector universitar la Boston University, Horia Mihail a revenit la Brașov în toamna anului 2002 ca solist al Filarmonicii și membru al deja cunoscutei formații ”Romanian Piano Trio” alături de violonistul Alexandru Tomescu și celistul Răzvan Suma cu care a susținut concerte de mare succes în țară și străinătate. Împreună cu Romanian Piano Trio a realizat cinci turnee naționale de anvergură – sub titlul Music ON, iar împreună cu violonistul Alexandru Tomescu a fost protagonistul a trei turnee Stradivarius. În urma acestor colaborări au apărut 3 CD uri de trio cu lucrări de Beethoven, Mozart, Schumann, Mendelssohn și 3 CD-uri Stradivarius în duo cu Alexandru Tomescu: Encore, Virtuoso și Romantic.
În aprilie 2011, artistul a susținut un turneu național de recitaluri solo cu un program integral Franz Liszt intitulat “Pianul călător – Pe urmele lui Franz Liszt”, care a stat la baza unui CD live apărut la Editura Casa Radio, proiect pe care artistul l-a continuat printr-un al doilea turneu de aproape două luni în vara anului 2012 și un al treilea în 2013, care a fost dublat de un CD de studio Beethoven înregistrat la Sala Radio. În 2013, Horia Mihail a lansat primul CD solistic integral alături de Orchestra Națională Radio, cu lucrări concertante de Beethoven, Rachmaninov și Lutoslawski, iar în 2015 albumul solo Romantic, la aceeași Editură Casa Radio.
Horia Mihail a participat în ultimii ani la festivaluri precum Varna Summer International Music Festival, Bucharest Music Film Festival, Festivalul Internațional „George Enescu”, Festivalul internațional “Nopți pianistice” de la Chișinău, Festivalul Internațional de la Ushuaia. Proiectele în care artistul a fost implicat în fiecare an începând din 2011 ce a urmat, printre alte proiecte solo și camerale, sunt Pianul călător (www.pianulcalator.ro), Duelul viorilor, alături de Liviu Prunaru și Gabriel Croitoru (www.duelulviorilor.ro), Flautul de aur/ Flautul fermecat (www.flautuldeaur.ro), alături de flautistul Ion Bogdan Ștefănescu și Vioara lui George Enescu (www.vioaraluienescu.ro), alături de Gabriel Croitoru. Toate aceste initiative continuă și în prezent.
Impreună cu violonistii Liviu Prunaru si Gabriel Croitoru, pianistul Horia Mihail a sustinut, recitaluri în prestigioase sali de concert din SUA: la Carnegie Hall (Weill Recital Hall), din New York si la Kennedy Center for the Performing Arts (Family Theater), din Washington, DC.
În afara scenelor din România, pe care concerrtează intens, în ultimii ani muzicianul a susținut recitaluri solo și concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra, în Danemarca, Germania, Ungaria, Spania, Bulgaria sau Republica Moldova, dar și în Argentina, Chile, Statele Unite, China, Malayesia sau Japonia.