A fost odată o frumoasă poveste între prieteni care împărtășesc aceleași idealuri artistice, care a început în urmă cu 10 ani, toți cei implicați fiind dedicați muzicii, publicului și ideii interacțiunii nu numai între cei aflați pe scenă și auditoriu, cât, mai ales, între noi, cei care tălmăcim pentru dumneavoastră tainele artei muzicale interpretative. Și pentru vă trebuia să poarte un nume, i s-a spus „Duelul viorilor”. Sincer vorbind, acum, la mai bine de un deceniu de când a început, mi se pare că am pătruns într-o lume aparte, care ne-a apropiat, că ne-am bucurat împreună de momentele unice pe care le-am creat și ne-am dorit să revenim în fața melomanilor cu noi provocări, de la un an la altul, prezentându-vă noi programe cât mai atractive.
În ceea ce mă privește, „Duelul viorilor” a reprezentat și este în continuare un punct de referință în programele stagiunilor muzicale din România și nu numai, în sensul că nimeni nu încercase o asemenea provocare live, de a pune pe scenă, în recital individual și în duet, două instrumente de o asemenea valoare, precum și doi violoniști, fiecare cu personalitatea lui, cu ambițiile lui, dar, care, „arbitrați” fair-play de un alt muzician de valoare, un pianist, au făcut ca de la un concert la altul, interesul stârnit să depășească așteptările tuturor. Publicul, fie el cunoscător, sau doar curios, a fost atras încă de la început de ideea de Duel și, iată că acum câțiva ani am transformat povestea Duelurilor, într-un Turnir veritabil. În prima parte a programului au apărut patru violoniști, nu doar doi. Astfel, Liviu Prunaru a adus-o pe soția sa, Valentina, iar eu am venit împreună cu Simina, fiica mea. Dacă primii doi au cântat pe viorile puse la dispoziție de orchestra Concertgebouw Amsterdam, adică un Stradivari (Liviu) și un Guarneri (Valentina), eu am apărut, ca de altfel în toate concertele, cu vioara Guarneri del Gesu, aflată în patrimoniul Muzeului Național „George Enescu”, ce i-a aparținut celebrului nostru muzician, iar Simina a prezentat publicului prezent la concertele noastre, cea mai nouă vioară „del Gesu”, o copie foarte reușită a viorii lui Enescu. Și aici începe povestea acestui instrument.
…
În urmă cu 4 ani, m-am gândit că mi-ar plăcea foarte mult să am o copie a acestei viori și atunci, l-am rugat pe lutierului Academiei de muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, domnul Nicolae Vădan, să-mi construiască o copie cât mai apropiată, atât ca sunet, cât și ca aspect, lucru pe care l-a reușit, cu brio. Nu numai că nimeni dintre cei aflați în public n-a putut să-și dea seama că Simina cântă pe o vioară absolut nouă, dar, de atunci încoace, au început să curgă comenzile pentru viori ca aceasta. Primul care a văzut-o, după mine și Simina, a fost chiar Liviu Prunaru, care, după ce a încercat-o, i-a propus Siminei ca a doua zi, pentru concert, să facă schimb de instrumente.
Sigur că o vioară veche, de valoare (pentru un ascultător cunoscător), nu va putea fi niciodată pusă pe același plan al sonorității câștigate prin cântat în sute de ani, alături de o vioară nouă. Cu toate acestea, rămâne remarcabil faptul că, iată, în România, încă se păstrează meșteșugul și tradiția construcției de instrumente, care, la o primă vedere, fac față, din plin, pe scenă, companiei mult mai titratelor și mai valoroaselor surori, Guarneri și Stradivari.
Aș vrea să vă mai „povestesc” cât este de deosebit sentimentul de a fi pe scenă în compania copilului tău, în cazul de față, Simina. Ea și-a început studiile cu soția mea, Ioana, care a avut răbdarea și perseverența de a-i insufla nu numai cunoștințele necesare cântatului la vioară, dar și dragostea pentru aceasta. Sigur că, fără pasiunea și talentul de care Simina dăduse dovadă, încă de mititică, față de muzică, nimic nu ar fi fost posibil. Mi-aduc aminte de replica unuia dintre profesorii mei, Maestrul Ștefan Gheorghiu, care după ce a ascultat-o pentru prima dată pe Simina, mi-a spus: „bucură-te că i-ai descoperit talentul la timp”. În meseria noastră, nu numai că trebuie să începi la vârste fragede studiul instrumentului, dar, trebuie să și perseverezi în muncă. Să nu uităm ceea ce spunea George Enescu despre acest subiect :”În cântatul la vioară, 90% este muncă și 10% talent”.
Mă consider foarte norocos că am avut ocazia ca, de când mă știu, să fac ceea ce știu mai bine și ceea ce-mi place. Adică, să cânt la vioară. Odată cu trecerea timpului, viața mi-a oferit șansa de a deveni mentorul mai multor generații de violoniști, fiind profesor la Universitatea Naţională de Muzică din București, iar, ca o încununare, viața mi-a făcut bucuria de a apărea în concerte alături de Simina, după ce, când eram pe băncile facultății, făcusem același lucru împreună cu mama ei și partenera mea de-o viață, Ioana. Nu în ultimul rând, imensa șansă de a cânta pe vioara Maestrului George Enescu, reprezintă pentru mine un imbold de a face concerte cât mai bune, în demersul meu de a prezenta acest minunat instrument publicului românesc și de peste hotare.
Iată cum, pornind de la ideea de Duel, aceasta s-a transformat în… Duet. Ce duet poate fi mai convingător decât cel care apare atunci când îți dai seama că munca ta n-a fost în zadar și că ceea ce ai însămânțat în copilul tău, a dat roade apreciate de voi, publicul nostru.
Îmi doresc să ne reîntâlnim cât mai curând în sălile de concert, în contextul normal, adică alături de dumneavoastră, publicul nostru, pentru că sunt convins că ceea ce ne unește sunt concertele de calitate și trăirile comune.
Chiar atunci când spunem poveștile instrumentelor copiilor noștri, elevilor și studenţilor noștri sau spectatorilor care se lasă prinși în vraja emoţiilor muzicii,
La bună revedere!
POVESTEA
O poveste subiectivă despre duetul violonistic,
de Gabriel Croitoru
RECITALUL
Recitalul duetului violonistic Gabriel și Simina Croitoru, acompaniat la pian de Clementina Ciucu-Ristea
Recital susținut în Sala „George Enescu” – Universitatea Națională de Muzică din București
Concept video și fotografii realizate de Virgil Oprina
PROGRAM MUZICAL RECITAL
Gabriel Croitoru – vioară, Simina Croitoru – vioră, Clementina Ciucu-Ristea – pian
Igor Alexandrovici Frolov – Divertimento, Souvenir și Ragtime
Dmitri Şostakovici – Cinci piese pentru două viori şi pian
Carlos Gardel – Volver
Rodriguez – La Cumparsita
Carlos Gardel – El dia que me quieras
GALERIE DE IMAGINI
SCURTĂ BIOGRAFIE
Gabriel Croitoru – vioară
Cu peste 1.000 de apariții scenice violonistul Gabriel Croitoru este un muzician cu o extreme de bogată prezență în viața muzicală în triplă postură de solist-concertist al Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploiești (din anul 1987), membru (vioara I) al Cvartetului de Stat „Transilvan” al Filarmonicii „Transilvania” din Cluj-Napoca și profesor universitar dr. la Universitatea Națională de Muzică București. Dinamismul, elocvența interpretărilor sale au putut fi constatate de public în concerte și recitaluri susținute pe scenele tuturor Filarmonicilor din România și pe podiumuri de concert din întreaga lume. Gabriel Croitoru a apărut ca solist în compania unor orchestre importante, cum ar fi: London Royal Philharmonic, „Gewandhaus Orchester” Leipzig, Orchestra de cameră „Regina Sofia”, Festival String of Lucern Chamber Orchestra, Orchestrele simfonice din Monte Carlo, Salonic, Malaga, Sevilla, Galicia, Pamplona, Cannes, Lyon, Ansamblul orchestral din Marsilia, Filarmonica din Cannes, South-West Symphony. Astfel a avut ocazia să colaboreze cu dirijorii: Leopold Hager, Jacques Bodmer, Odon Alonso, Arturo Tamayo, Emanuel Krivinne, Rudolf Baumgartner, Jean Leber, Michel Tabachnik, Paul Nadler, Hiroaki Masuda, Claude Bardon, Alan Tongue, Cem Mansur, Horia Andreescu, Ion Baciu, Ludovic Bacs, Iosif Conta, Cristian Brâncuși, Paul Popescu, Ovidiu Bălan,
Romeo Râmbu, Gheorghe Costin, Vlad Conta, Petre Sbârcea, Dorin Frandeș, Camil Marinescu, Modest Cichirdan, Alexandru Iosub, Emil Simon, Emanuel Elenescu, Valentin Doni, Ilarion Ionescu-Galați și mulți alții.
A susținut recitaluri în: Franța, Spania, Germania, Belgia, Olanda, Italia, Republica Cehă, China, Bulgaria, S.U.A., țări din fosta URSS, Ungaria, România.
Din parcursul evoluției sale artistice, ca un factor major al progresului său, se evidențiază participarea la viața competițională națională și internațională. În țară, Gabriel Croitoru a participat și a câștigat numai Premii I la toate edițiile concursului „Cântarea României”, este deținătorul Marelui premiu și al trofeului „Lira de Aur” de la Concursul Național de Interpretare Instrumentală „C. Porumbescu” Suceava. Este câștigătorul Premiului I la Concursul Internațional de vioară „Henryk Wieniawski” Lublin, Polonia (1979) și la Concursul Internațional de vioară „Pablo Sarasate” Pamplona, Spania (1991), precum și al Premiului pentru cea mai bună interpretare a unei lucrări de
Sarasate. Este de asemenea câștigătorul multor altor premii importante, printre care: Premiul al II-lea (premiul întâi neacordat) la Concursul Internațional de vioară „Tibor Varga” Sion, Elveția, Premiulal III-lea la Concursul „N. Paganini” Genova, Italia, Premiul special al juriului la Concursul „Fritz Kreisler”, Viena, Austria și a fost catalogat de către presa franceză de specialitate, ca „un violinist excepțional, având o tehnică impecabilă”, după ce a câștigat Premiul al II-lea (premiul I neacordat) la Concursul Internațional „Zino Francescatti” Aix-en-Provence, Franța (1987). Arta sa interpretative se regăsește în numeroase înregistrări pentru fonoteca Societății Române de Radiodifuziune (în
perioada 1987-2008) și pe 8 CD-uri.
În ultimii ani, artistul a participat, alături de violonistul Liviu Prunaru și de pianistul Horia
Mihail, la turneele naționale „Vioara lui Enescu” și „Duelul viorilor: Stradivarius vs Guarneri”, evenimente ce l-au purtat pe scene din numeroase localități din întreaga țară, unde a fost aplaudat de mii de spectatori entuziaști.
Din 2008, violonistul Gabriel Croitoru a câștigat dreptul de folosință și cântă pe o vioară
construită în anul 1730 de celebrul lutier Giuseppe Guarneri, instrument ce a aparținut lui George Enescu.
Simina Croitoru – vioară
Violonista Simina Croitoru (n.27.03.1990, București) este câștigătoare a numeroase premii la concursuri naționale și internaționale de muzică clasică. Primul concert cu orchestra l-a susținut la vârsta de 8 ani, pe scena de concert a Sălii Radio din București, alături de Andrei Dinescu, sub bagheta dirijorului Mădălin Voicu.
De la debutul său, în 1998, a susținut numeroase concerte și recitaluri camerale, însumând peste 200 de apariții pe scenele de concert din România, Germania, Italia, Slovenia, Turcia, Austria, Elveția, Franța, Finlanda, China, America de Sud etc.
Alături de alte numeroase manifestări artistice, precum și emisiuni radio și TV sau imprimări, Simina Croitoru a desfășurat, încă din timpul liceului, o activitate susținută și ca instrumentist în orchestră, acumulând experiența ca tuttist sau concert-maestru în colaborări cu numeroase orchestre, activitate neîntreruptă de-a lungul anilor.
La ora actuală predă și este doctorand la Universitatea Națională de Muzică București.
A activat în calitate de concert-maestru pentru Orchestra Română de Tineret, Camerata Regală, Orchestra de cameră Radio, Orchestra internațională CEI, Orchestra de tineret Simfonietta, Orchestra UNMB, Orchestra Universității “F.Liszt” Weimar (Germania), Orchestra Liceului de muzică “G.Enescu”, Orchestra Simfonică București, etc.
Ca solistă a colaborat pe scenă cu Valentin Gheorghiu, Gabriel Croitoru, Marin Cazacu, Răzvan Suma, Toma Popovici, Liviu Prunaru, Mihai Ungureanu și cu dirijorii Amaury du Closel, Igor Coretti, Jin Wang, Horia Andreescu, Cristian Mandeal, Vlad Conta, Emanuel Elenescu, Paul Popescu, Romeo Rimbu, Ilarion Ionescu Galati, Petre Sbârcea, Cristian Brâncuși, Ovidiu Bălan, Alexandru Iosub, Valentin Doni, și alții.
Dintre aparițiile pe CD amintim Simfonia concertantă Mozart cu Orchestra de Cameră Radio, alături de Gabriel Croitoru, dirijor: Horia Andreescu sau Un secol de muzică tradițională românească, cu orchestra de cameră Croitoru String Virtuosi, soliști: Simina Croitoru și Gabriel Croitoru.
Clementina Ciucu-Ristea – pian
Clementina Ciucu-Ristea (n. 1969) a început studiul pianului la Colegiul Național de Muzică „George Enescu” din București cu profesorii Constantin Nițu si Flavia Moldovan. Și-a continuat formarea în cadrul Universității Naționale de Muzică din capitală, unde i-a avut ca maeștri pe Sandu Sandrin si Dan Grigore. A lucrat, de asemenea, cu Valentin Gheorghiu, Sanda Bobescu, Aurora Ienei, Viorica Rădoi. După absolvire, a urmat un curs de perfecționare cu Lev Naumov (Italia, 1991), beneficiind apoi de o bursa de specializare la Instituto Musicale „Arnaldo Benvenuti” cu Bruno Mezzena (Italia, 1992-1994).
Deținătoare a mai multor premii la concursuri naționale si internaționale, Clementina Ristea-Ciucu este protagonista unei cariere concertistice intense, care include apariții pe scene din țară și de peste hotare (Franța, Italia), în postură solistică sau în diverse formule camerale, artista bucurându-se de aprecierea constantă a publicului și criticii.
Clementina Ristea-Ciucu este lector universitar la Facultatea de Interpretare Muzicală a Universității Naționale de Muzică din București.